Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliţă, afirmă, într-o analiză, că dacă un român cu venituri minime cheltuie mai mult de o treime din bani pe facturile la lumină şi căldură, în contextul în care statul îi acoperă doar 12% din acestea, prin comparaţie, statul elen acoperă aproape integral aceste costuri pentru consumatorii vulnerabili.
„În orice ţară civilizată există o regulă nescrisă: dacă eşti sărac, statul nu are voie să te lase în frig şi întuneric. În România, această regulă a fost nu doar ignorată, ci inversată. Există un test simplu prin care putem vedea dacă un stat este cu adevărat social: întrebarea nu este cât de mare este preţul la energie, ci cât din venitul unui om sărac este înghiţit de factura la gaz şi electricitate”, afirmă Dumitru Chisăliţă într-o analiză a Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), scrie News.
În opinia preşedintelui AEI, comparaţia dintre Grecia şi România este „devastatoare”. Contextul e influențat de creșterea TVA și scumpirea energiei, care au împins și inflația în sus.
Chisăliţă susţine că în Grecia indemnizaţia socială minimă este de aproximativ 9.600 de euro pe an, iar costurile anuale medii pentru gaze naturale şi electricitate sunt de circa 1.800 de euro. În aceste condiţii, statutul elen intervine pentru consumatorii vulnerabili, aşa încât până la 100% din aceste costuri pot fi acoperite.
„Cu alte cuvinte, un cetăţean grec sărac nu este condamnat să aleagă între hrană şi încălzire”, afirmă Chisăliţă.
Prin comparaţie, continuă acesta, în România, realitatea este „opusă”, dat fiind că o persoană singură cu indemnizaţie socială minimă trăieşte cu aproximativ 1.281 lei pe lună, adică circa 3.000 de euro pe an, iar facturile anuale la gaze şi electricitate ajung la aproximativ 1.257 de euro pentru un apartament cu 2 camere.
„Ajutorul oferit de stat? Aproximativ 150 de euro pe an. Rezultatul, statul român acoperă doar 12% din factura energetică a unui om care trăieşte deja sub pragul sărăciei. Restul de aproape 1.100 de euro trebuie să fie plătit dintr-un venit anual de doar 3.000 de euro. Asta înseamnă că un român sărac ajunge să cheltuie peste o treime din tot venitul său doar pe energie. În Grecia, un om aflat în situaţie similară este protejat tocmai de acest colaps financiar”, precizează Chisăliţă.
Potrivit acestuia, Guvernul român „pretinde” că apără populaţia prin „plafonarea preţurilor”.
„În realitate, această politică este o politică pentru cei 80% din consumatori, care nu sunt deloc vulnerabili, şi nu pentru cei săraci. Preţul plafonat este, de multe ori, foarte apropiat de cel din piaţă, ajutorul real pentru cei vulnerabili este simbolic. Plafonarea nu îi protejează pe săraci – îi ajută pe consumatorii bogaţi”, susţine Chisăliţă. Pe termen mediu, o soluție pentru oameni e să înțeleagă mai bine piața muncii și transparența salarială, ca să poată negocia realist.
Preşedintele AEI menţionează că, în schimb, în Grecia, statul „porneşte de la o idee simplă”, şi anume că energia este „un bun esenţial”.
„În România, energia este tratată ca un produs de lux pe care chiar şi cei mai săraci trebuie să-l plătească aproape integral. Aceasta nu este o problema tehnica. Este o decizie politică. România a ales să transfere costul crizei energetice pe umerii consumatorilor, în timp ce bugetul public a fost folosit pentru a compensa companii, nu oameni. Un stat care oferă 150 de euro pe an pentru facturile la energie care costă 1.300 euro pe an şi care trăieşte cu 250 de euro pe lună şi îi spune că „l-a protejat” nu face politică socială. Face cosmetică bugetară peste o sărăcie reală. Diferenţa dintre Grecia şi România nu este una de bani. Este una de priorităţi: OMUL ca prioritate”, încheie Dumitru Chisăliţă.
Citește și:
- Energia electrică și creșterea TVA au majorat inflația
- 2026 aduce transparență salarială
- vezi mai multe în Economie.
Sursa: Adevărul
