Deși regimul condus de liderul suprem Ali Khamenei este un adversar declarat al Israelului, înlăturarea sa nu ar însemna automat renunțarea la programele de rachete și la infrastructura nucleară a Iranului. Există temeri că aceste capacități ar putea ajunge în mâinile unor grupări și mai radicale, dispuse să le folosească fără rețineri.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu și-a exprimat public sprijinul pentru protestatarii iranieni, sugerând că sfârșitul regimului de la Teheran ar reprezenta o schimbare strategică majoră pentru Orientul Mijlociu. Din perspectiva Israelului, dispariția unui stat care i-a contestat constant existența, a urmărit dezvoltarea capacităților nucleare militare și a construit o rețea de aliați ostili în regiune ar fi un moment de cotitură. Totuși, nu există garanții că un regim succesor ar adopta o linie mai moderată sau mai favorabilă Israelului.
Scenariile considerate optimiste sunt, la rândul lor, pline de incertitudini. Ipoteze precum revenirea monarhiei sau instalarea unei conduceri clar pro-occidentale sunt văzute de analiști drept puțin realiste. Mai mult, o schimbare de putere ar putea duce la repoziționări periculoase înainte chiar de colapsul complet al regimului.
Unul dintre riscurile majore este consolidarea influenței Gărzii Revoluționare Islamice. Dacă această structură ar depăși autoritatea clericală, Iranul ar putea adopta o politică externă mult mai agresivă, accelerând programul nuclear și intensificând confruntarea directă cu Israelul.
Chiar și o eventuală ascensiune a unor facțiuni considerate moderate ar putea avea efecte nedorite pentru Israel. Reluarea negocierilor internaționale și ridicarea sancțiunilor ar putea duce la revitalizarea economică a Iranului și la reabilitarea sa diplomatică, reducând în același timp disponibilitatea comunității internaționale de a exercita presiuni asupra Teheranului. Într-un asemenea context, Israelul s-ar putea regăsi mai izolat pe scena internațională.
Paradoxul Khamenei
În pofida amenințărilor pe care le reprezintă, actualul regim iranian oferă Israelului și unele avantaje strategice. Refuzul lui Khamenei de a opri îmbogățirea uraniului a blocat revenirea la un acord nuclear controversat, iar retorica ideologică dură a Teheranului a facilitat formarea unor alianțe internaționale împotriva Iranului.
Dacă regimul ar fi răsturnat, analiștii consideră că este mai probabil să apară o conducere naționalistă sau autoritară decât una liberală. Poziția față de Israel ar putea rămâne rigidă și ostilă, chiar și în absența motivațiilor ideologice islamiste.
De asemenea, opoziția iraniană nu este un bloc unitar și nu împărtășește automat viziuni favorabile Israelului. Mișcările de protest reunesc grupuri cu obiective diferite – de la minorități etnice și comercianți, până la studenți și activiști urbani. Experiența Siriei arată că o conducere post-conflict poate urmări relații economice cu Occidentul, fără a-și schimba poziția ostilă față de Israel.
Istoria adaugă o notă de ironie: fostul aliat al Israelului, șahul Iranului, a fost cel care a inițiat programul nuclear iranian. Chiar și un viitor guvern mai bine dispus față de Occident ar putea decide să păstreze capacitățile militare strategice, nu să le dezmembreze.
În prezent, Iranul dispune în continuare de un arsenal semnificativ de rachete și de infrastructura necesară pentru a îmbogăți rapid uraniul la niveluri apropiate de cele necesare pentru arme nucleare. Până acum, conducerea de la Teheran a adoptat o strategie relativ prudentă, în ciuda retoricii dure.
O schimbare de regim ar putea însă deschide calea unor actori mult mai radicali, care să preia controlul asupra acestor capacități și să le folosească fără rezerve. În cel mai pesimist scenariu, colapsul statului ar putea permite unor grupări teroriste să pună mâna pe active strategice, cu consecințe grave pentru regiune și pentru securitatea globală.
Deși dorința Israelului de a vedea o schimbare de regim la Teheran este de înțeles, analiștii avertizează că transformarea politică nu înseamnă automat și schimbare de politică. Realitatea post-Khamenei ar putea aduce Israelului provocări mai complexe și mai periculoase decât cele cu care se confruntă în prezent.
Sursa: Adevărul
